Despre Moldova Project O inițiativă binevenită! Despre ea se discută de mult timp. Puținele resurse disponibile și proiectele de anvergură sunt astăzi dispersate prin ministere și agenții. Trebuie să recunoaștem, prost gestionare , multe întârzieri. Miniștrii trebuie să se ocupe de politicile publice din domeniile lor, nu de gestionarea proiectelor sau a patrimoniului. Este o axiomă bazată pe cele mai bune practici internaționale. În plus, managementul și implementarea proiectelor reprezintă o profesie în sine. Necesită calificare, experiență și expertiză. Iar specialiștii adevărați sunt, sincer vorbind, o specie rară și foarte bine plătită. Cu „milioanele” moldovenești nu cred că ne vom descurca. Când ai pe mână sute de milioane sau chiar miliarde de euro, nu poți fi plătit ca o „verișoară”. Și aceasta este tot o axiomă. De aici apare și prima provocare: ce profil și ce cerințe vor fi stabilite pentru angajații noii structuri? Să acceptăm că numirea domnului Mircea Eșanu, de la ASP, încă o mutare pe orizontală, este mai degrabă o nominalizare politică. În CV-ul său se menționează experiența în lucrul cu societatea civilă, elaborarea și monitorizarea politicilor publice, promovarea transparenței în administrația publică și în instituțiile de învățământ. Ultimele controverse de la ASP nu cred că sunt relevante aici. Îl consider un om de bună-credință. Dar conducerea unei unități de implementare a proiectelor mari, așa aș denumi-o, mai pe înțelesul tuturor și mai puțin bombastic — reprezintă o provocare profesională de o anvergură cu totul diferită. Nu o spun din auzite sau din presă. Am avut tangență cu numeroase proiecte comparabile ca dimensiune cu bugetul Republicii Moldova. Aici politicienii trebuie să stea departe. Apropo, în actualul Guvern, cel mai apropiat de acest profil este ministrul Energiei, Dorin Junghietu, care a gestionat proiecte energetice mari la nivel internațional. Sper ca, sub nivelul nominalizării politice, să fie aduși specialiști adevărați în domeniu. La nivel internațional sunt mulți moldoveni care au expertiza necesară, iar acest proiect al Guvernului i-ar putea interesa și convinge să se implice. Și încă un aspect important: oamenii din administrație și din ministere trebuie să accepte această idee și să nu o saboteze. Iar societatea trebuie să înțeleagă că specialiștii buni și „scumpi” trebuie plătiți corespunzător. Dacă sunt profesioniști adevărați, randamentul lor va fi incomparabil mai mare decât costul.
Poate că ați scăpat Profesorul Dan Dungaciu, mai nou lider AUR, a considerat necesar să o umilească public pe doamna președintă Maia Sandu. Și unde, și cum? Într-un amplu interviu pe fundal suveranist, acordat nimănui altcuiva decât lui Gheorghe Gonța, devenit între timp „academician” la „academia” Nataliei Morari. Iar ea nu este doar „mama copilului” unui oligarh fugar, ci și o portavoce asistată cu entuziasm de toți filorușii de la București. Ce coincidențe! Profesorul, în stilul său arogant, ne povestește cum doamna Sandu se plimba cu trollerul prin Piața Victoriei, așteptând un telefon de la Klaus. Un telefon aranjat chiar de profesor, dar care nu a mai venit. Ce noutate! Maia Sandu își cară singură trollerul! Așa cum își poartă rucsacul și poșeta. Da, cred că este unicul șef de stat care zboară la clasa economică și își duce singur bagajul. Este doar unul dintre lucrurile extraordinare care i-au atras simpatia a milioane de oameni din întreaga lume. Și respectul nostru, al moldovenilor. Un caz rar în care nu-ți este rușine de cel care te reprezintă. Aștepta un telefon? Știu, eram alături de ea. Voia să-i informeze pe conducătorii României despre statul capturat, despre furtul miliardului și despre nevoia de a susține schimbarea. Numai că Klaus a decis să-l sprijine pe Plaha până la “Miami”. Iar Aurescu a fost trimis în misiune să-l salveze. În acest timp, doamna Maia Sandu vizita ambasadele, participa la mese rotunde și… căra trollerul moldovenilor după ea! Și a reusit ! Tot domnul profesor îi declară „schizofrenici” pe toți cei care contribuie la apropierea celor două maluri ale Prutului. Schizofrenică ar fi, în viziunea sa, însăși relația dintre cele două state românești. Mai nou, ni se servește povestea: „Noi vă întreținem, iar voi nu vreți să veniți de bunăvoie”. Nu vreau să plictisesc cu date și cifre și nici să explic cât de profitabilă este cooperarea economică de miliarde pentru ambele părți. Sau că moldovenii achită fiecare moleculă de gaz și fiecare kilowatt-oră de energie. Altceva este însă mai intrigant. Domnul profesor ne amenință pe față. Atunci când va ajunge la putere — și speră să ajungă foarte repede — le va pune moldovenilor un ultimatum: proiectul „Basarabia, pământ românesc”. Nu mai umblați voi cu fofârlica! Ce integrare europeană? Vreți curent? Unire pe repede înainte! Altfel — sârmă ghimpată, cortină și „Russkii mir”. Ce să spun? Pentru noi, moldovenii, discursul sună banal. Îl auzim de peste 30 de ani de la ruși: oprirea gazului, embargouri, amenințări. Suntem pățiți. Dar, totuși, rușii nu ne sunt frați. Nici rude măcar. Și atunci, văzând cum un „popor frate” l-a atacat pe cel ucrainean, de ce nu? O mică „lecție” aplicată moldovenilor nu ar strica… Trecând peste nostalgia după Plaha, Gonța și domnul profesor vor să o „parcheze” pe președinta noastră după încheierea mandatului. Pe la UE, pe la ONU. Le recomand să nu se grăbească. Doamna Sandu este încă capabilă să-i „parcheze” pe mulți, inclusiv pe protagoniștii acestui interviu. Îl cunosc pe domnul Dungaciu din „Evul Mediu”. Nu de ani, ci de zeci de ani ne tot dă sfaturi pe la Chișinău. Și-a construit o întreagă carieră profesională pe tema moldovenilor. A mâncat și o bucată de pâine cu unt de pe urma ei. De la Roșca și Ghimpu până la Gonța și Costiuc. Și, ca să fiu corect, nu toate sfaturile sale au fost rele. Unele, mai ales în trecut, au fost chiar pertinente. Dar astăzi? Ton arogant, zeflemea și amenințări pe față! Să fie aceasta noua față a politicii românești?