Andrei Nastase

6 sept., 14:01

6 septembrie 2015 – 6 septembrie 2026 O lecție veche pentru generații noi. Pe 6 septembrie 2015, mii de oameni au venit în Piață, revendicându-și dreptul la un viitor mai bun. Au trecut 11 ani. Câți dintre ei mai sunt astăzi aici? Câți au plecat? Câți au obosit să mai spere? Revoluțiile le fac romanticii: oamenii care cred în idealuri și au curajul să schimbe lumea. Apoi vin ticăloșii. Își însușesc victoria, ocupă funcțiile și transformă sacrificiul altora în privilegii. Romanticii rămân cu idealurile. Ticăloșii, cu beneficiile revoluției. În 2015 ne-am ridicat împotriva unui sistem oligarhic. Dar, după 11 ani, întrebarea rămâne: ce s-a schimbat, de fapt? Miliardul nu a fost întors, iar furturile nu s-au oprit. Cetățenii continuă să plătească nota furturilor de ieri și de azi. Cea mai amară trădare începe atunci când cei ajunși la putere în numele schimbării devin asemenea celor împotriva cărora oamenii s-au ridicat. Asta ne-am dorit, dragă NEAM? Sau încă mai avem puterea să cerem socoteală și să nu ne resemnăm?

5 sept., 14:06

Copiii noștri nu aparțin niciunei puteri Un stat democratic nu are nevoie de copii care învață să repete ceea ce spune puterea. Are nevoie de cetățeni suficient de liberi, de educați și de curajoși încât, într-o zi, să-i poată spune acelei puteri că greșește. Am examinat cu îngrijorare materialele elaborate de Centrul pentru Comunicare Strategică și Contracarare a Dezinformării și propuse spre utilizare profesorilor în școlile Republicii Moldova. Nu contest dreptul și nici datoria școlii de a vorbi copiilor despre independență, libertate, democrație, memoria victimelor regimurilor totalitare sau despre viitorul european al Republicii Moldova. Dimpotrivă. Sunt valori în care cred și pentru care am luptat. Dar tocmai pentru că aceste valori sunt atât de importante, ele trebuie apărate inclusiv de tentația oricărei puteri de a și le apropria. Problema pe care o văd este una de principiu. O instituție a statului, aflată în subordinea directă a Președintelui Republicii Moldova, propune în mod repetat profesorilor discursurile Președintelui în exercițiu drept suport pentru formarea civică, identitară și valorică a elevilor. Aici trebuie să existe o limită clară. Democrația nu începe cu noi și nu se redefinește odată cu fiecare guvernare. Principiile ei fundamentale nu sunt creația unui președinte, a unui partid sau a unei majorități vremelnice. Ele s-au format și consolidat de-a lungul generațiilor, uneori cu sacrificii uriașe, tocmai pentru a proteja libertatea individului în raport cu cei care exercită temporar puterea. Un președinte democratic poate și trebuie să apere aceste principii. Trebuie să le respecte și să le slujească. Dar niciun președinte nu poate înlocui sensul lor, construit în timp, cu propria sa viziune asupra democrației și, cu atât mai puțin, nu poate transforma această viziune în măsura după care sunt educați copiii unei țări. Am văzut deja cât de periculoasă poate deveni confuzia dintre instituții și voința celor care le conduc atunci când independența procuraturii și a justiției ajunge să fie înțeleasă nu prin standardele statului de drept, ci prin percepția puterii asupra a ceea ce acestea ar trebui să însemne. Tocmai de aceea, asemenea precedente trebuie prevenite, nu multiplicate. Într-o democrație, puterea nu definește principiile democratice. Principiile democratice sunt cele care definesc limitele puterii. De aceea, valorile unui stat democratic nu trebuie confundate niciodată cu discursurile celui care conduce temporar acel stat. Independența nu aparține unui președinte. Limba română nu aparține unui partid. Memoria victimelor nu aparține unei guvernări. Europa nu aparține unei majorități politice. Republica Moldova ne aparține tuturor. Sunt și rămân un susținător convins al destinului european al Republicii Moldova. Dar tocmai de aceea nu pot accepta ca europenizarea țării să fie confundată, fie și involuntar, cu uniformizarea gândirii copiilor noștri. Europa în care cred nu este Europa unei singure opinii. Este Europa libertății de conștiință, a pluralismului, a spiritului critic și a demnității persoanei. Este Europa cetățeanului care are dreptul nu doar să fie de acord cu puterea, ci și să o întrebe, să o critice și, atunci când consideră că greșește, să o contrazică. Aceasta este una dintre diferențele fundamentale dintre educația democratică și educația ideologică. Un elev poate și trebuie să poată citi un discurs al Maiei Sandu. Așa cum trebuie să poată citi și analiza critic discursurile altor președinți, ale reprezentanților opoziției, ale intelectualilor, ale oamenilor care au contribuit la construirea acestei țări și ale celor care exprimă opinii diferite. Școala trebuie să-i ofere instrumentele pentru a judeca singur. Nu trebuie să-i ofere concluzia. Când unui licean îi stabilim drept obiectiv să „recunoască importanța vectorului european pentru viitorul” său, iar apoi îi oferim drept text de referință discursul Președintelui în exercițiu, depășim terenul firesc al predării limbii române. Pășim pe terenul mult mai sensibil al formării convingerilor civice și politice. Iar acolo statul trebuie să manifeste maximă reținere. Există un test simplu prin care putem verifica dacă ceea ce acceptăm astăzi este cu adevărat democratic. Am accepta același mecanism dacă mâine Republica Moldova ar avea un președinte cu viziuni politice diametral opuse celor pe care le împărtășim noi? Am considera firesc ca o instituție subordonată acelui președinte să introducă sistematic discursurile sale în școli și să construiască în jurul lor valorile pe care copiii noștri sunt chemați să și le însușească? Dacă răspunsul este nu, atunci nu putem considera principiul acceptabil nici astăzi. Aceasta este proba maturității unei democrații. Democrația nu înseamnă reguli pe care le considerăm bune numai atunci când guvernează cei cu care suntem de acord. Înseamnă reguli suficient de solide încât să fim pregătiți să le apărăm și atunci când puterea este exercitată de cei cu care nu suntem de acord. De aceea, problema mea nu este Maia Sandu ca persoană. Problema este precedentul pe care îl putem crea. Ceea ce acceptăm astăzi unui președinte ale cărui convingeri le împărtășim va putea fi revendicat mâine, cu aceeași legitimitate, de un președinte ale cărui convingeri le respingem. Instituțiile democratice există tocmai pentru ca libertatea oamenilor să nu depindă de cine se află vremelnic la putere. Am contribuit la restabilirea alegerii Președintelui Republicii Moldova prin vot direct și am candidat eu însumi pentru această înaltă funcție. Tocmai de aceea, consider că am obligația să spun la fel de limpede ce standard mi-aș aplica mie însumi. Dacă cetățenii Republicii Moldova mi-ar încredința într-o zi funcția de Președinte, nu aș admite ca instituțiile aflate în subordinea Președinției să transforme discursurile mele în instrumente de formare politică a copiilor. Pentru că Președintele trebuie să fie președintele întregii țări și al tuturor cetățenilor. Al celor care l-au votat și al celor care nu l-au votat. Al celor care îi împărtășesc convingerile și al celor care îl contestă. Iar copiii lor au exact același drept la libertatea gândirii. Președinții vin și pleacă. Puterile se schimbă. Majoritățile se schimbă. Libertatea copiilor noștri nu poate depinde de aceste schimbări. Solicit Centrului pentru Comunicare Strategică și Contracarare a Dezinformării și Ministerului Educației să revizuiască aceste materiale și să garanteze un principiu elementar al educației într-o societate liberă: atunci când în școală sunt abordate teme politice, istorice sau geopolitice contemporane, elevilor trebuie să le fie oferite contextul, pluralitatea perspectivelor și libertatea reală de a ajunge la propriile concluzii. Școala trebuie să-i învețe să distingă adevărul de minciună, argumentul de manipulare, informația de propagandă și democrația de autoritarism. Trebuie să-i învețe să respecte opiniile celorlalți, dar și să aibă curajul propriilor opinii. Trebuie să-i învețe că patriotismul nu înseamnă obediență față de putere și că atașamentul față de Europa nu înseamnă renunțarea la spiritul critic. Dimpotrivă. Libertatea de a gândi, de a întreba, de a contesta și de a cere socoteală puterii se află chiar în centrul civilizației europene căreia vrem să-i aparținem. Mai presus de toate, școala trebuie să-i învețe pe copii să gândească cu propria lor minte. Pentru că un stat democratic nu are nevoie de generații care repetă ceea ce spune puterea. Are nevoie de cetățeni care cunosc principiile democrației suficient de bine încât să le apere inclusiv în fața puterii, atunci când puterea însăși riscă să uite de ele.

4 sept., 11:42

Am învățat să nu mai alerg după „fluturi”. Nici după oameni, nici după lucrurile care aleg să plece. Timpul meu e viața mea și nu vreau să-l risipesc urmărind ceea ce fuge. Prefer să-mi îngrijesc grădina: mintea, sufletul și omul care devin. Ce îmi este menit va găsi drumul spre mine. Iar dacă fluturii nu vor veni, nu înseamnă că am pierdut. Poate că, până la urmă, cel mai frumos lucru nu e să alergi după fluturi, ci să construiești în tine o grădină din care să nu mai simți nevoia să pleci.

1 sept., 17:22

Draga mea Anna-Elisabeth, îți doresc din toată inima un an școlar plin de bucurii, curaj, prietenii frumoase și reușite. Sunt atât de mândru de tine și-ți voi fi mereu alături, în fiecare pas și în fiecare vis pe care îl urmezi. Să pășești cu încredere, cu zâmbetul pe buze și cu inima deschisă! Iar tuturor copiilor țării le doresc un an școlar minunat, plin de lumină, descoperiri și împliniri. ❤️

31 aug., 14:46

E moștenirea primită de la cei de ieri și legământul nostru cu cei de mâine. Am primit-o de la cei care au păstrat-o vie chiar și în vremurile în care era condamnată la tăcere. Astăzi, datoria noastră este să o vorbim cu demnitate și să o lăsăm copiilor noștri mai bogată, mai vie, mai puternică. La mulți ani, Limba Română!

30 aug., 22:37

Cu gânduri despre ieri, întrebări despre azi și speranțe pentru mâine. Vă invit să ne urmăriți la „7 zile cu Rodica Cravcenco”.

30 aug., 15:37

Între două sărbători care spun atât de mult despre cine suntem, Ziua Independenței și Ziua Limbii Române, am acceptat invitația la emisiunea „7 zile cu Rodica Cravcenco”. Este un moment potrivit pentru a vorbi nu doar despre drumul parcurs în cei 35 de ani de independență, ci, mai ales, despre drumul pe care îl avem înainte. Vom vorbi despre Republica Moldova de astăzi, despre stat, economie, justiție și despre ceea ce înseamnă, dincolo de declarații, să fim cu adevărat o țară independentă, suverană și europeană. Vom vorbi și despre Europa care se schimbă. Pentru că, odată cu ea, se schimbă lumea în care Republica Moldova trebuie să-și găsească locul. Modelul european însuși se reașază. Energia ieftină nu mai este o certitudine, competiția economică globală devine tot mai dură, iar Europa vorbește din nou despre producție, industrie competitivă, investiții, energie accesibilă, tehnologii noi și mai puțină birocrație. În această nouă realitate, cred că trebuie să avem curajul unei întrebări esențiale: Cu ce Moldovă vrem să intrăm în Uniunea Europeană? Eu cred într-o Moldovă democratică, independentă și suverană, întemeiată pe statul de drept, libertate economică, antreprenoriat și o economie puternică. O țară care produce, nu doar importă. Care exportă bunuri și servicii cu valoare adăugată, nu propriii oameni. Care își apără proprietatea, își respectă antreprenorii și creează motive pentru ca oamenii să rămână acasă, iar cei plecați să dorească să se întoarcă. Independența, limba și Europa nu sunt teme separate. Ele vorbesc, în fond, despre același lucru: cine suntem, ce țară construim și ce loc vrem să avem în lume. Despre toate acestea, dar și despre actualitatea politică, economică și socială a Republicii Moldova, discutăm în această seară, de la 22.30, la „7 zile cu Rodica Cravcenco”. Europa se schimbă. Întrebarea este: noi ce facem?

27 aug., 08:55

La mulți ani, Moldova! La 35 de ani de la proclamarea Independenței, mă întorc la un adevăr simplu: un stat nu poate fi cu adevărat liber și independent dacă oamenii săi nu sunt liberi. Nu împlinisem 35 de ani când m-am ridicat, alături de oameni curajoși și sinceri, împotriva unui sistem clădit pe minciună, devenit oligarhic și cleptocratic, care ne sufoca țara. Într-un fel, continuam o luptă începută înaintea mea. Fratele meu, cel mai tânăr semnatar al Declarației de Independență, făcuse parte din generația care a avut curajul să proclame libertatea Moldovei. Nouă ne-a revenit datoria de a o apera în interiorul țării, atunci când statul ajunsese captiv. Am plătit fiecare un preț politic, l-am plătit și eu, dar nu regret acel sacrificiu pentru oameni și țară. Noi am păstrat ceea ce nicio putere nu poate confisca: libertatea de a gândi cu propria minte, curajul de a spune adevărul și demnitatea de a nu ne pleca în fața nedreptății. Astăzi mă simt un om liber. Și îi simt aproape pe toți cei care au trăit în acest adevăr înaintea mea și pe cei care au avut curajul să lupte sincer alături de mine. Poate tocmai de aceea doare că, la 35 de ani de la Independență, Moldova încă nu este la fel de liberă precum sunt mulți dintre oamenii ei. Îmi doresc o Moldovă asemenea lor: liberă în conștiință, suverană în decizii și demnă în fața lumii. O țară în care adevărul să nu mai ceară curaj. O țară în care puterea să apere libertatea, nu libertatea să se apere de putere. O țară care nu cere nimănui voie să-și hotărască destinul. La mulți ani, Moldova!

26 aug., 10:03

Numirea lui Claudiu Năsui în Guvernul Republicii Moldova nu trebuie judecată după locul în care s-a născut, ci după ceea ce a făcut și, mai ales, după ceea ce va reuși să facă pentru cetățenii Republicii Moldova. Am susținut întotdeauna apropierea sinceră și profundă dintre cele două maluri ale Prutului. Republica Moldova trebuie să fie deschisă competenței, fie că aceasta se află acasă, în România sau în diaspora. Dar deschiderea presupune și exigență. Tocmai de aceea, pe umerii președintei și a noului ministru cade o responsabilitate uriașă. Claudiu Năsui va trebui să demonstreze, prin fapte și rezultate, că a fost cea mai bună alegere pe care președinta Maia Sandu și guvernarea pe care o girează o puteau face. Că, dintre economiștii, antreprenorii și specialiștii de pe ambele maluri ale Prutului, experiența, competența și viziunea sa justifică această opțiune. Un ministru al Economiei nu va fi judecat după CV, declarații sau simbolistica numirii sale. Va fi judecat după investițiile pe care le aduce, întreprinderile care cresc, locurile de muncă bine plătite care se creează, optimizarea drastică a cheltuielilor banului public, reducerea aparatului birocratic, libertatea pe care o redă antreprenorilor și, în cele din urmă, după prosperitatea pe care cetățeanul o simte în propria casă. Economia nu se măsoară în comunicate de presă. Se măsoară în nivelul de trai al oamenilor. Îi doresc succes lui Claudiu Năsui. Succesul său ar fi și succesul Republicii Moldova. În același timp, Președintele și guvernarea pe care a girat-o au obligația să demonstreze că asemenea decizii fac parte dintr-o politică serioasă de atragere a competenței, nu dintr-o politică a improvizației. Faptul că cetățenia Republicii Moldova i-a fost acordată chiar în ziua nominalizării ridică firesc standardul de transparență și de justificare publică a acestei alegeri. Republica Moldova are nevoie de competență, oriunde s-ar afla ea. Dar când alegerea este excepțională, și măsura rezultatelor trebuie să fie pe măsură. Și asta cu atât mai mult, cu cât orizontul de timp este foarte și foarte limitat.

24 aug., 13:52

Au trecut câteva zile de la anunțarea scumpirii gazului. 20,30 lei metrul cub. Peste 40% în plus, înainte de iarnă. Și o liniște pe care nu o înțeleg. Ni se vorbește despre război, burse și conjunctura internațională. Sunt realități pe care nimeni nu le contestă. Dar ele nu răspund la întrebarea esențială: Cine răspunde pentru felul în care Republica Moldova și-a administrat securitatea energetică și banii cetățenilor? Specialiștii cer transparență asupra achizițiilor, prețurilor și strategiei Energocom. Există întrebări legitime despre când și în ce condiții s-a cumpărat gazul, despre concurența reală și despre deciziile care ne-au adus la acest tarif. Chiar ANRE a constatat diferențe în calculele prezentate de Energocom. Aceste întrebări nu pot fi acoperite nici cu explicația războiului, nici cu refrenul devenit aproape doctrină de stat: „știe ea ce face”. Într-o democrație, încrederea nu înlocuiește răspunderea. Iar responsabilitatea nu poate fi pasată de la o instituție la alta până când, în final, nu mai răspunde nimeni. Președintele Republicii Moldova nu poate rămâne spectator. Actualul sistem de putere nu s-a construit singur. Guvernele, majoritatea parlamentară și oamenii ajunși în instituțiile-cheie ale statului au beneficiat de încrederea și susținerea politică a Președintelui. Nu poți gira oamenii la numirea în funcții și să te delimitezi de ei când vin facturile. Securitatea energetică este parte a securității naționale. Iar Președintele, care conduce Consiliul Suprem de Securitate și dispune de informațiile esențiale ale statului, nu poate sta deoparte când consecințele acestor decizii ajung în fiecare casă. De aceea, îi cer Președintelui să prezinte societății adevărul: Când s-a cumpărat gazul? Cât? La ce preț? Cine a luat deciziile? Ce alternative au existat? Putea Moldova să cumpere mai bine? Nu cerem secrete comerciale. Cerem răspunsuri pentru o factură pe care o plătește întreaga țară. Dacă totul a fost făcut corect, să vedem dovezile. Dacă s-a greșit, să existe răspundere pe întregul lanț al deciziei, inclusiv politice. Puterea nu înseamnă doar dreptul de a numi. Înseamnă și obligația de a răspunde pentru cei pe care i-ai girat. Spun toate acestea tocmai pentru că sunt și rămân un apărător al vectorului european al țării. Nu în genunchi, ci cu capul sus. Europa nu este un paravan pentru incompetență și nici orientarea europeană un certificat de absolvire de răspundere. Europa trebuie să fie standardul după care judecăm guvernarea: competență, responsabilitate, transparență și respect pentru cetățean. Iar a-ți servi țara înseamnă mai mult decât a ocupa o funcție. Înseamnă dragoste de țară, caracter și puterea de a renunța la tine atunci când interesul public o cere. Independența energetică nu înseamnă doar să schimbi furnizorul. Înseamnă alternative reale, concurență, achiziții inteligente, predictibilitate și prețuri suportabile pentru oameni. La 20,30 lei metrul cub, nu mai discutăm doar despre prețul gazului. Discutăm despre prețul competenței statului. Iar când puterea este concentrată sus, și responsabilitatea începe tot de sus.