Ministrul polonez de Externe Radek Sikorski - mesaj rusiei: „Timpurile s-au schimbat. Pentru patronii domnului Dughin, am un mesaj. Nu veți mai domni niciodată aici. Nici la Kyiv, nici la Vilnius, nici la Riga, nici la Tallinn, nici la Chișinău. Nu aveți destul teritoriu? Unsprezece fusuri orare și tot nu vă ajunge? Concentrați-vă, pe o guvernare mai bună în interiorul granițelor voastre, conform dreptului internațional.”
Ieri al 22-lea maraton plin din viață (aici număr și câteva ultra). Dar primul maraton pe ploaie practic non-stop: pe toată distanța de 42 de kilometri, alergi ud lioarcă! Foarte interesantă experiență. Ore la rând ploaia îți mână transpirația fix în ochi, ochii te ustură, vezi totul ca prin ceață, rafale de vânt care uneori îți intră sub piele. Și multe alte probleme, mai pe scurt. Vedeți azi și ieri poze zâmbitoare de la alergători. Sunt... amăgitoare. Zâmbetele în mare parte vin la finish, dar între timp, nu totdeauna e de râs :). E greu și e suprasolicitant. Dar este un motiv din care noi, alergătorii, revenim și repetăm. Este ceva ce merită durerea, că doar nu suntem nebuni să ne automutilăm atâtea mii de oameni doar în Chișinău :). Și este un singur mod în care poți afla de ce tot acest chin merită - să iei ghetele și să ieși la alergat. Să persiști și, cu timpul, ai să înțelegi. Nu ai să o poți pune în cuvinte, dar ai să înțelegi. Vorba maestrului Murakami, Pain is inevitable, suffering is optional :). Poză de la Maxim Chumash.