Ce citește Moldova pe Facebook

După 20 de ani!🤗❤️

Suficient!🤣🤣🤣

În Piața Marii Adunări Naționale ne-am adunat în 1989, ca să ne cerem limba înapoi, și în 1991, ca să ne luăm independența. Acolo s-au adunat părinții și bunicii noștri, în cele mai grele zile, ca Republica Moldova să existe și să fie liberă. Iar ieri, în același loc, ne-am adunat pentru a sărbători ceea ce au făcut ei și ceea ce am construit noi în 35 de ani.

Începem școala💛

Să te bucuri cu ce ai!😀 . #dimatui #glume #pamflet #umor #Moldova #romania

O Moldovă pașnică are nevoie de o Moldovă capabilă să-și apere pacea. Parada militară a demonstrat clar modernizarea sistemului de apărare: personal bine pregătit, echipamente moderne și structuri care s-au desprins de vechile standarde sovietice. La mulți ani, Republica Moldova!

⏳

Dai drumu!

Dragi părinți, îmi asum că voi aduna reacții negative. Dar am fost mereu de partea dreptății, chiar și atunci când adevărul deranjează. Acum, de când Beatrice merge la școală, sunt mult mai aproape de tot ce înseamnă incluziunea în clasă. 📍Și vreau să spun direct: necesitățile speciale ale copilului nostru nu trebuie să ne facă să uităm de bunul-simț.❗️ Într-o clasă de 25 de elevi sunt șapte copii cu CES. Patru dintre ei au asistent personal, iar în toate cele patru cazuri asistente sunt chiar mamele lor. În timpul lecțiilor, unele discută între ele, stau pe telefon sau îi fac observații învățătoarei. Iar când un copil are o criză și plânge, mama insistă să-l liniștească în clasă, chiar dacă lecția nu mai poate continua. Nu este corect. Asistentul personal este acolo pentru a sprijini copilul, nu pentru a deranja lecția și nici pentru a-i spune profesorului cum să-și facă munca. Iar dacă un copil are nevoie de câteva minute într-un spațiu mai liniștit, asta nu înseamnă că este exclus. Înseamnă că îi respectăm nevoile lui, dar și pe ale celorlalți copii. Vorbim mult despre răbdarea, acceptarea și bunul-simț pe care le cerem profesorilor și societății. Dar aceleași lucruri trebuie să ni le cerem și nouă, părinților copiilor cu dizabilități. Incluziunea nu înseamnă că doar copilul meu contează. Înseamnă că fiecare copil din acea clasă contează. Mulțumesc pentru distribuire 🔆

Doamne ferește, ascultați atent cum discută polițistul Mihail Crivorucenco cu Olga, soția polițistului.

Dragi părinți, îmi asum că voi aduna reacții negative. Dar am fost mereu de partea dreptății, chiar și atunci când adevărul deranjează. Acum, de când Beatrice merge la școală, sunt mult mai aproape de tot ce înseamnă incluziunea în clasă. 📍Și vreau să spun direct: necesitățile speciale ale copilului nostru nu trebuie să ne facă să uităm de bunul-simț.❗️ Într-o clasă de 25 de elevi sunt șapte copii cu CES. Patru dintre ei au asistent personal, iar în toate cele patru cazuri asistente sunt chiar mamele lor. În timpul lecțiilor, unele discută între ele, stau pe telefon sau îi fac observații învățătoarei. Iar când un copil are o criză și plânge, mama insistă să-l liniștească în clasă, chiar dacă lecția nu mai poate continua. Nu este corect. Asistentul personal este acolo pentru a sprijini copilul, nu pentru a deranja lecția și nici pentru a-i spune profesorului cum să-și facă munca. Iar dacă un copil are nevoie de câteva minute într-un spațiu mai liniștit, asta nu înseamnă că este exclus. Înseamnă că îi respectăm nevoile lui, dar și pe ale celorlalți copii. Vorbim mult despre răbdarea, acceptarea și bunul-simț pe care le cerem profesorilor și societății. Dar aceleași lucruri trebuie să ni le cerem și nouă, părinților copiilor cu dizabilități. Incluziunea nu înseamnă că doar copilul meu contează. Înseamnă că fiecare copil din acea clasă contează. Mulțumesc pentru distribuire 🔆

Cred că e timpul să schimbăm poza de profil 💛 Beatrice 8 ani Prietena mea 🌷

Vin la o cafea! 🤣 . #dimatui #Moldova #pamflet #glume #umor

Am fost martoră la o situație tare neplăcută pentru toți cei implicați. Și mă doare. Sunt și eu mamă și simt durerea și grijile fiecărei mame cu care interacționez. Eram în curtea unei școli, unde copiii erau evaluați înainte de a merge în clasa întâi. O fetiță cu sindrom Down era agitată: spațiu nou, oameni noi, multe emoții și prea mulți stimuli. La ieșirea din clasă, vrând să ajungă mai repede la mama ei, care o aștepta afară, l-a împins pe băiatul din fața sa. Băiatul a căzut în genunchi și a început să plângă. Ce a urmat? Probabil reacția pe care o au mulți părinți într-o asemenea situație. Mama băiatului l-a ridicat în brațe și a început să strige la cealaltă mamă. Iar ea își ținea deja în brațe fetița speriată de plâns, de strigăte și de tot ce se întâmpla. S-a creat un haos. O mamă striga pentru că o durea de copilul ei. Cealaltă încerca să-și apere copilul, pentru că o durea la fel. Iar pe mine mă doare când nu reușim să ne întâlnim în aceeași lume. Când grija pentru propriul copil nu ne mai lasă să vedem frica și durerea celuilalt. Dragi părinți, a început anul școlar. Este foarte posibil ca în clasa copilului dumneavoastră să fie și un copil cu cerințe educaționale speciale sau cu dizabilitate. Haideți să ne pregătim și noi, nu doar copiii. Copiii nu se nasc cu prejudecăți. Ei învață de la noi ce înseamnă „normal”, cum să privească diferențele și dacă trebuie să se apropie sau să respingă ceea ce nu cunosc. Vorbiți-le despre diversitate. Explicați-le că unii copii comunică, învață, se joacă sau își exprimă emoțiile diferit. Uneori pot avea reacții pe care ceilalți nu le înțeleg. Nu pentru că sunt „răi”, ci pentru că le este mai greu să-și regleze emoțiile, să se adapteze ori să spună ce simt. În același timp, vorbiți-le despre limite. Empatia nu înseamnă să accepți orice comportament. Copilul trebuie să știe să spună: „Nu-mi place”, „Oprește-te”, „Am nevoie de spațiu” și să ceară ajutorul unui adult. Putem să ne protejăm copilul fără să rănim alt copil. Putem să-i recunoaștem frica, fără să transformăm un incident într-o etichetă. Putem să corectăm un comportament fără să respingem omul. Incluziunea nu este doar pentru copilul cu cerințe educaționale speciale. Ea îi învață pe toți copiii răbdarea, empatia, cooperarea și respectarea limitelor. Așa creștem generații inteligente emoțional și sănătoase. Și poate, înainte să judecăm, să ne întrebăm măcar pentru o clipă: cum se simte mama care trebuie să lupte zi de zi pentru lucruri pe care alte mame le primesc de la sine? P.S. mulțumesc pentru distribuire 💛

- Beatrice vrei la școală ? - Nu, eu vreau la tata 🤓 Începutul e bun 👍

Mereu mă emoționez la piesa asta, e ceva special la ea, de aceea am vrut să i-o cânt Georgianei 🤍

Scena vieții - Cleopatra Stratan https://www.youtube.com/watch?v=bkQxpOp4YIM

70 de ani! ❤️ Mii de copii te-au numit profesor. Iar mie mi-a fost dată cea mai mare fericire — să-ți spun întreaga viață Tată. La mulți ani, scumpule! 70 лет! ❤️ Тысячи детей называли тебя учителем. А мне выпало самое большое счастье — всю жизнь называть тебя Папой. С днём рождения, родной!

Stratanele 70

Limba română este parte din ființa noastră. Părinții și bunicii noștri au continuat să o vorbească și în cele mai vitrege vremuri, în ciuda interdicțiilor și umilințelor. Datorită lor, limba română a dăinuit pe această bucată de pământ. Astăzi o putem vorbi liber, fără teamă. Cu atât mai mult, avem datoria să avem grijă de ea. Și, mai ales, să le transmitem copiilor noștri dragostea pentru limba română, așa cum am primit-o și noi de la cei dinaintea noastră. Să le lăsăm această moștenire prețioasă: o limbă vie, vorbită frumos, în care să-și spună poveștile, să-și cânte doinele și să-și rostească dorul. La mulți ani, Limba Română!

Dorin, cand ma inviti?🧐😂 HazLiulica🚀❤️

OM USPESHNII🤡Sa scoata Olson Siu piesa asta?💪🏼💪🏼😂😂

Trăiască Republica Moldova! 35 de ani și mulți înainte! Avem o țară tânără, dar liberă și suficient de matură ca să-și scrie propriul viitor - și își scrie viitorul cu litere europene și grafie latină. Alături de prieteni - Președintele Dan și Președintele Zelenskyy - am celebrat azi independența noastră, dragostea de libertate și demnitatea popoarelor noastre.

Câtă fericire că se au 💛

Noaptea trecută, Rusia a adus din nou teroare în Ucraina. Orașe și comunități au fost atacate, războiul brutal ajungând până la hotarul nostru. La punctul de trecere Starokazacie, pe teritoriul Ucrainei, la numai 1 kilometru de Republica Moldova, două persoane, a căror identitate încă nu a putut fi stabilită, și-au pierdut viața în urma unui atac cu drone. Iar ieri, încă o dronă rusească a intrat în spațiul nostru aerian. A trecut în România, a revenit și s-a prăbușit în raionul Rîșcani. Chiar dacă nu a făcut victime, o asemenea încălcare înseamnă un risc enorm pentru viețile oamenilor noștri, pentru sate și orașe, pentru avioanele care ne traversează cerul. Este greu de crezut că în fața acestei realități mai există voci care încearcă să-i convingă pe moldoveni că Rusia nu este agresorul sau că războiul de lângă noi nu ne privește. Să negi pericolul în timp ce dronele și rachetele rusești seamănă moarte și pun Moldova în calea pericolului și să critici eforturile țării tale de a-și consolida sistemul de apărare înseamnă să alegi trădarea în locul siguranței propriului popor. Noi alegem să facem ce ne stă în puteri să ne apărăm oamenii. Să ne întărim capacitatea de a ne proteja cerul și hotarele. Și să spunem lucrurilor pe nume și să rămânem de partea binelui.

„Te cânt, Patrie și Neam” - în fața Parlamentul Republicii Moldova.

Astept🙌🦍

Fără ecrane 💛

Ce mare ești!🤗🫠❤️

Un nou început … 1 Septembrie 2026