Să te bucuri cu ce ai!😀 . #dimatui #glume #pamflet #umor #Moldova #romania
Dragi părinți, îmi asum că voi aduna reacții negative. Dar am fost mereu de partea dreptății, chiar și atunci când adevărul deranjează. Acum, de când Beatrice merge la școală, sunt mult mai aproape de tot ce înseamnă incluziunea în clasă. 📍Și vreau să spun direct: necesitățile speciale ale copilului nostru nu trebuie să ne facă să uităm de bunul-simț.❗️ Într-o clasă de 25 de elevi sunt șapte copii cu CES. Patru dintre ei au asistent personal, iar în toate cele patru cazuri asistente sunt chiar mamele lor. În timpul lecțiilor, unele discută între ele, stau pe telefon sau îi fac observații învățătoarei. Iar când un copil are o criză și plânge, mama insistă să-l liniștească în clasă, chiar dacă lecția nu mai poate continua. Nu este corect. Asistentul personal este acolo pentru a sprijini copilul, nu pentru a deranja lecția și nici pentru a-i spune profesorului cum să-și facă munca. Iar dacă un copil are nevoie de câteva minute într-un spațiu mai liniștit, asta nu înseamnă că este exclus. Înseamnă că îi respectăm nevoile lui, dar și pe ale celorlalți copii. Vorbim mult despre răbdarea, acceptarea și bunul-simț pe care le cerem profesorilor și societății. Dar aceleași lucruri trebuie să ni le cerem și nouă, părinților copiilor cu dizabilități. Incluziunea nu înseamnă că doar copilul meu contează. Înseamnă că fiecare copil din acea clasă contează. Mulțumesc pentru distribuire 🔆
Cred că e timpul să schimbăm poza de profil 💛 Beatrice 8 ani Prietena mea 🌷
Am fost martoră la o situație tare neplăcută pentru toți cei implicați. Și mă doare. Sunt și eu mamă și simt durerea și grijile fiecărei mame cu care interacționez. Eram în curtea unei școli, unde copiii erau evaluați înainte de a merge în clasa întâi. O fetiță cu sindrom Down era agitată: spațiu nou, oameni noi, multe emoții și prea mulți stimuli. La ieșirea din clasă, vrând să ajungă mai repede la mama ei, care o aștepta afară, l-a împins pe băiatul din fața sa. Băiatul a căzut în genunchi și a început să plângă. Ce a urmat? Probabil reacția pe care o au mulți părinți într-o asemenea situație. Mama băiatului l-a ridicat în brațe și a început să strige la cealaltă mamă. Iar ea își ținea deja în brațe fetița speriată de plâns, de strigăte și de tot ce se întâmpla. S-a creat un haos. O mamă striga pentru că o durea de copilul ei. Cealaltă încerca să-și apere copilul, pentru că o durea la fel. Iar pe mine mă doare când nu reușim să ne întâlnim în aceeași lume. Când grija pentru propriul copil nu ne mai lasă să vedem frica și durerea celuilalt. Dragi părinți, a început anul școlar. Este foarte posibil ca în clasa copilului dumneavoastră să fie și un copil cu cerințe educaționale speciale sau cu dizabilitate. Haideți să ne pregătim și noi, nu doar copiii. Copiii nu se nasc cu prejudecăți. Ei învață de la noi ce înseamnă „normal”, cum să privească diferențele și dacă trebuie să se apropie sau să respingă ceea ce nu cunosc. Vorbiți-le despre diversitate. Explicați-le că unii copii comunică, învață, se joacă sau își exprimă emoțiile diferit. Uneori pot avea reacții pe care ceilalți nu le înțeleg. Nu pentru că sunt „răi”, ci pentru că le este mai greu să-și regleze emoțiile, să se adapteze ori să spună ce simt. În același timp, vorbiți-le despre limite. Empatia nu înseamnă să accepți orice comportament. Copilul trebuie să știe să spună: „Nu-mi place”, „Oprește-te”, „Am nevoie de spațiu” și să ceară ajutorul unui adult. Putem să ne protejăm copilul fără să rănim alt copil. Putem să-i recunoaștem frica, fără să transformăm un incident într-o etichetă. Putem să corectăm un comportament fără să respingem omul. Incluziunea nu este doar pentru copilul cu cerințe educaționale speciale. Ea îi învață pe toți copiii răbdarea, empatia, cooperarea și respectarea limitelor. Așa creștem generații inteligente emoțional și sănătoase. Și poate, înainte să judecăm, să ne întrebăm măcar pentru o clipă: cum se simte mama care trebuie să lupte zi de zi pentru lucruri pe care alte mame le primesc de la sine? P.S. mulțumesc pentru distribuire 💛
- Beatrice vrei la școală ? - Nu, eu vreau la tata 🤓 Începutul e bun 👍
Toți părinții au mari emoții și multă bucurie când își dau copiii la școală. Este pentru prima dată când îi lasă să pășească singuri în lumea cea mare. O lume în care își vor face prieteni, se vor contura ca personalități, își vor descoperi în timp vocația și se vor construi ca adulți. Dar noi, părinții copiilor cu dizabilități? Și noi avem aceleași emoții. Aceleași întrebări. Doar că, atunci când copilul tău are o dizabilitate, peste toate acestea se mai așază un rând de griji. Copiii noștri pășesc într-o lume care nu este încă pe deplin pregătită să-i înțeleagă și să-i accepte. Le poate fi mai greu să-și facă prieteni, pentru că nu toți copiii au fost învățați să se apropie de cineva care comunică, se joacă sau reacționează diferit. Le poate fi mai greu să se afirme ca personalități, pentru că oamenii văd deseori diagnosticul și limitele înaintea potențialului. Le poate fi mai greu să-și descopere vocația, pentru că nu li se oferă întotdeauna suficiente ocazii să încerce, să greșească și să arate ce pot. Beatrice, fetița mea, a mers anul acesta în clasa întâi. Nu romantizez deloc acest proces. Dimpotrivă, am încercat mereu să mă uit la lucruri lucid, să analizez și să mă pregătesc pentru realitate. Îi încurajez pe toți părinții să facă la fel. Este greu, știu. Dar nu avem un alt drum decât cel pe care îl construim cu propriile noastre forțe. Să fim alături de copil. Să facem echipă cu învățătoarea și cadrul didactic de sprijin. Să le explicăm profesorilor și celorlalți părinți specificul dizabilității copilului nostru, fără rușine și fără să-l reducem la un diagnostic. Să participăm la elaborarea planului său educațional individualizat, pentru că noi îl cunoaștem cel mai bine. Să nu comparăm ritmul copilului nostru cu ritmul clasei. Succesul poate avea forme atât de diferite. Să urmărim incluziunea lui socială, nu doar notele. Să fim alături de el și la activitățile din afara orelor. Un copil prezent într-o clasă nu este neapărat și un copil inclus. Iar cel mai important: să nu ne pierdem pe noi înșine ca părinți. Cere sprijin. Vorbește cu alți părinți. Nu interpreta fiecare zi dificilă ca pe un eșec. Adaptarea copiilor noștri nu va fi liniară. Nici adaptarea noastră. Vor exista pași înainte, opriri și zile în care ne vom întreba dacă facem bine. Dar acesta este parcursul nostru. Și îl vom construi împreună cu copiii noștri. 💛 P.S. mulțumesc pentru distribuire 🌷
Cum să treacă ziua ușor?😀 . #dimatui #glume #pamflet #Moldova #România
Sunt nu doar un norocos, sunt un fericit să le am alături 🥹
“ACASĂ “nu este doar un loc. Acasă este o parte din tine.
Tata când vii acasă 😀 . #dimatui #pamflet #Moldova #umor #glume
Încercați, funcționează!🤣🤣 . #dimatui #pamflet #glume #umor #Moldova
Tata și telecomanda | 2004 😀 . #dimatui #glume #umor #pamflet #Moldova
Astăzi e sărbătoare în peste 100 de localități din Moldova. Adormirea Maicii Domnului🌷 Hramul înseamnă case cu porțile deschise, mese întinse și familii adunate împreună. Să aveți sărbătoare frumoasă și liniștită! La mulți ani tuturor Mariilor și celor care poartă nume derivate! Să fiți sănătoase, iubite și mereu ocrotite!
Clipul video aici: https://youtu.be/lIiB5JcSk1c?si=l9-dywC_GlcRvr2P
Ce scop urmăresc aceste postări, atât de sincronizate? Dacă v-aș spune că așa arată răzbunarea pentru că ne-am implicat, pentru că am informat, pentru că am mobilizat lumea să iasă la vot, n-o să mă credeți. Dacă v-aș spune că primesc amenințări, umiliri, înjurături și mesaje de intimidare pe mail încontinuu, pentru implicare civică îmi veți spune că mă victimizez. Dacă v-aș spune că toate mizeriile pe care le-ați văzut în ultima vreme despre bani, granturi, așa cum sunt prezentate ele distorsionat și manipulatoriu sunt pentru a reduce încrederea și impactul vocii mele, veți spune că mă iau prea tare în serios. Miza lor mare este diaspora - pentru că anume de acolo vine votul schimbării dorite. Iar oameni vocali, credibili și cu impact în diaspora nu avem atât de mulți. Așa că se lovește în cei care mai pot face ceva. Nu vă rog să mă credeți. Pot doar să duc în continuare o viață decentă și responsabilă, ca să vorbească faptele pentru mine. Și să nu mă las intimidată de atacurile lor. Dar vă rog mult să vă ascuțiți vigilență, să gândiți critic și să nu cădeți în capacana acestor manipulări. Ei nu pe mine mă țintesc. Ei ochesc dezamăgirea voastră.
Sunt de-o vârstă cu Republica Moldova și am ceva de spus… Am avut o copilărie grea, cu multe neajunsuri. Cam așa au fost și primii ani de viață ai Moldovei. Am crescut împreună, fiecare cu greutățile sale. În adolescență și studenție nu știam prea bine ce cale să apuc. Dar destul de repede am înțeles că, pentru mine, există un singur drum: înainte - spre o lume liberă, în care poți să alegi cine vrei să fii și unde nu-ți este frică să spui ce gândești. Pe la majorat și țara noastră a fost un pic rătăcită și cam indecisă, dar a conștientizat la timp riscurile. La maturitate, aici m-am căsătorit. Aici mi-am construit o casă. Aici mi-am construit o viață. Și Moldova a crescut între timp. A prins rădăcini, a trecut prin crize, dezamăgiri și multe încercări. A greșit, s-a ridicat și, într-un final, și-a ales calea. Acum a rămas partea cea mai grea: să nu ne abatem de la ea. Pentru că o țară nu se construiește într-o zi și nici în 35 de ani. Se construiește în fiecare zi, prin oamenii care aleg să rămână, să muncească, să creadă și să facă ceva aici. Se construiește și cu ajutorul celor care aleg să revină și să nu mai plece. Nu știu cum va arăta Moldova peste alți 35 de ani, dar tare mult mi-aș dori ca atunci când vom îmbătrâni împreună, să pot spune cu mândrie: am crescut odată cu țara mea și a meritat să cred în ea și să rămân ACASĂ. P.S. La mulți ani, Moldova! La mulți ani moldoveni, din toate colțurile lumii! 🇲🇩
Clipul e aici🤡: https://youtu.be/lIiB5JcSk1c?si=28BCeAJpN_FPaF9_
Aceasta este Mariana Galben, sora mea mai mare. Și astăzi vreau pur și simplu să spun că sunt mândru de ea. 💛 În fotografiile astea este aceeași persoană. Acum 3 ani avea peste 100 kg, iar astăzi are 65 kg. Între aceste imagini (înainte și după) sunt ani de muncă și sute de momente în care ar fi putut să renunțe. Știu că nu i-a fost ușor. Știu că au existat căderi, zile proaste și momente în care credea că nu va reuși. Dar a continuat. Nu a slăbit peste noapte. Nu a găsit o soluție-minune. A făcut-o pas cu pas, prin alimentație și sport. Și culmea e că nu se oprește aici - vrea să ajungă la obiectivul ei de 55 kg... Dar pozele astea nu sunt doar despre slăbit. Sunt despre cât de mult își poate schimba un om viața atunci când decide să aibă grijă de el. Acum a decis să vorbească despre tot drumul ei pe YouTube. Nu pentru a arăta că a făcut totul perfect, ci tocmai pentru a arăta realitatea — cu bune, cu rele, cu greșeli și cu rezultate. Acolo prezintă atât experiența ei, cât și istoriile altor persoane care au o greutate mai mare, mai mică sau se confruntă cu diferite tulburări alimentare. Mă bucur mult că Mariana de astăzi vrea să fie pentru alți oameni omul de care Mariana de acum câțiva ani ar fi avut nevoie. P.S. Iar vouă vă cer un lucru mic: intrați pe canalul ei de YouTube și abonați-vă. Pentru voi va fi doar un click, dar pentru ea poate fi încă un motiv să continue - https://youtube.com/@galben.mariana?si=jgYp0IFX1s1duax3. Ea chiar este o sursă de motivație și sunt sigur va motiva multe persoane să înceapă o schimbare. Mulțumesc! 🙏🏻
AȘ PUTEA SĂ VĂ VORBESC despre o gură murdară care lucrează pentru Șor, dar de ce v-aș vorbi despre o gură murdară care lucrează pentru Șor? Asta e doar o gură murdară care lucrează pentru Șor. _ Dați-i bătaie, rebeata! De la Slava Platon până la bijuteriile lui Morari, de la Gonța până la gurile lui Șor și toată armata de vuvuzele ascunse sub căciuli de cârlan - marș, băi, la vale. Numai în ultimul an jumate, de când cu USAID-ul închis, am numărat zeci de video și postări, pe Telegram, Facebook și TikTok, mi-ați numit și calomniat soția cum v-a plăcut, ați alimentat în oameni ignoranța și prostia. Sunteți morți de frică și corupție. Sunteți otravă ☠️ pentru speranța noastră că am putea într-o bună zi să ne bucurăm în Moldova de liniște, securitate, încredere unii în alții. Dar eu oricum rămân optimist. Partea bună e ca noi, cei care nu am ales culioc, criptuhă, proteste plătite și falsuri răspândite intenționat, noi spre deosebire de voi, suntem atât de puternici încât avem mereu pentru voi un braț întins ca să vă ridicați botul din glod. Mai aveți timp să ieșiți la lumină.
Împușcate pentru distracție. Păsări rare, care au zburat mii de kilometri până a ajunge în Moldova. Nu am cuvinte să exprim furia pe care o simt.
Deschide un card Salut de la Victoriabank si primesti 100 de lei dupa prima plata iar apoi 10% cashback🚀
Dragi moldoveni, Vasea Costiuc o să vină la voi acasă să verifice dacă aveți o oglindă în care se poate privi și vedea o mare minciună îmbrăcată în piele de om. _ Între timp, un stadion de OPT MII DE OAMENI au pus like la manipularea lui Costiuc.
În librăriile din Moldova a apărut o creație nouă. E o poveste care ne atrage atenția asupra deșeurilor pe care le producem, scrisă de Cristina Zolotaia, cu care am colaborat ca fotogragă în mai multe proiecte klumea.eu Cristina, felicitări pentru creație, felicitări Iana Paladi pentru ilustrații. Să ajungă cartea voastră la cât mai mulți copii.
De ce au fost închise televiziunile pro-ruse? Cine sunt „killerii mediatici”? Cum poate limba română să protejeze Republica Moldova de propagandă? Liliana Vițu, directoarea StratCom, răspunde la aceste întrebări în primul episod al noului sezon Mulțumesc pentru Întrebare . Podcastul este deja pe YouTube: https://youtu.be/8dj7gjlqCIo?si=45Q0HSVIGm8Skttl Urmăriți-l și distribuiți-l mai departe. #moldova #multumescpentruintrebare #nataalbot #podcast #youtube
Foarte bun. _ Realitatea vieții din Moldova de acum este o oglindă perfectă a traumelor din trecut, pe care strămoșii noștri le-au trăit în lacrimi, sărăcie, violență. Dar rana se vindecă. Ne rămâne doar să fim atenți.
De ce să vorbim despre limba română când gazul se scumpește cu 41%, iar părinții cumpără cu greu rechizite? Pentru că limba este una dintre căile prin care suntem atacați, explică Liliana Vițu în noul episod Mulțumesc pentru Întrebare . Denumiri precum rabota.md, dostavka.md și metro.zakaz.md arată cât de puțin suntem respectați în propria țară. Urmăriți întregul podcast cu Liliana Vițu pe canalul meu de YouTube sau ascultați-o pe Spotify: https://www.youtube.com/watch?v=8dj7gjlqCIo #podcast #multumescpentruintrebare #youtube #nataalbot #moldova