Ce citește Moldova pe Facebook

Începem școala💛

Să te bucuri cu ce ai!😀 . #dimatui #glume #pamflet #umor #Moldova #romania

Dai drumu!

Dragi părinți, îmi asum că voi aduna reacții negative. Dar am fost mereu de partea dreptății, chiar și atunci când adevărul deranjează. Acum, de când Beatrice merge la școală, sunt mult mai aproape de tot ce înseamnă incluziunea în clasă. 📍Și vreau să spun direct: necesitățile speciale ale copilului nostru nu trebuie să ne facă să uităm de bunul-simț.❗️ Într-o clasă de 25 de elevi sunt șapte copii cu CES. Patru dintre ei au asistent personal, iar în toate cele patru cazuri asistente sunt chiar mamele lor. În timpul lecțiilor, unele discută între ele, stau pe telefon sau îi fac observații învățătoarei. Iar când un copil are o criză și plânge, mama insistă să-l liniștească în clasă, chiar dacă lecția nu mai poate continua. Nu este corect. Asistentul personal este acolo pentru a sprijini copilul, nu pentru a deranja lecția și nici pentru a-i spune profesorului cum să-și facă munca. Iar dacă un copil are nevoie de câteva minute într-un spațiu mai liniștit, asta nu înseamnă că este exclus. Înseamnă că îi respectăm nevoile lui, dar și pe ale celorlalți copii. Vorbim mult despre răbdarea, acceptarea și bunul-simț pe care le cerem profesorilor și societății. Dar aceleași lucruri trebuie să ni le cerem și nouă, părinților copiilor cu dizabilități. Incluziunea nu înseamnă că doar copilul meu contează. Înseamnă că fiecare copil din acea clasă contează. Mulțumesc pentru distribuire 🔆

Cred că e timpul să schimbăm poza de profil 💛 Beatrice 8 ani Prietena mea 🌷

Vin la o cafea! 🤣 . #dimatui #Moldova #pamflet #glume #umor

Am fost martoră la o situație tare neplăcută pentru toți cei implicați. Și mă doare. Sunt și eu mamă și simt durerea și grijile fiecărei mame cu care interacționez. Eram în curtea unei școli, unde copiii erau evaluați înainte de a merge în clasa întâi. O fetiță cu sindrom Down era agitată: spațiu nou, oameni noi, multe emoții și prea mulți stimuli. La ieșirea din clasă, vrând să ajungă mai repede la mama ei, care o aștepta afară, l-a împins pe băiatul din fața sa. Băiatul a căzut în genunchi și a început să plângă. Ce a urmat? Probabil reacția pe care o au mulți părinți într-o asemenea situație. Mama băiatului l-a ridicat în brațe și a început să strige la cealaltă mamă. Iar ea își ținea deja în brațe fetița speriată de plâns, de strigăte și de tot ce se întâmpla. S-a creat un haos. O mamă striga pentru că o durea de copilul ei. Cealaltă încerca să-și apere copilul, pentru că o durea la fel. Iar pe mine mă doare când nu reușim să ne întâlnim în aceeași lume. Când grija pentru propriul copil nu ne mai lasă să vedem frica și durerea celuilalt. Dragi părinți, a început anul școlar. Este foarte posibil ca în clasa copilului dumneavoastră să fie și un copil cu cerințe educaționale speciale sau cu dizabilitate. Haideți să ne pregătim și noi, nu doar copiii. Copiii nu se nasc cu prejudecăți. Ei învață de la noi ce înseamnă „normal”, cum să privească diferențele și dacă trebuie să se apropie sau să respingă ceea ce nu cunosc. Vorbiți-le despre diversitate. Explicați-le că unii copii comunică, învață, se joacă sau își exprimă emoțiile diferit. Uneori pot avea reacții pe care ceilalți nu le înțeleg. Nu pentru că sunt „răi”, ci pentru că le este mai greu să-și regleze emoțiile, să se adapteze ori să spună ce simt. În același timp, vorbiți-le despre limite. Empatia nu înseamnă să accepți orice comportament. Copilul trebuie să știe să spună: „Nu-mi place”, „Oprește-te”, „Am nevoie de spațiu” și să ceară ajutorul unui adult. Putem să ne protejăm copilul fără să rănim alt copil. Putem să-i recunoaștem frica, fără să transformăm un incident într-o etichetă. Putem să corectăm un comportament fără să respingem omul. Incluziunea nu este doar pentru copilul cu cerințe educaționale speciale. Ea îi învață pe toți copiii răbdarea, empatia, cooperarea și respectarea limitelor. Așa creștem generații inteligente emoțional și sănătoase. Și poate, înainte să judecăm, să ne întrebăm măcar pentru o clipă: cum se simte mama care trebuie să lupte zi de zi pentru lucruri pe care alte mame le primesc de la sine? P.S. mulțumesc pentru distribuire 💛

- Beatrice vrei la școală ? - Nu, eu vreau la tata 🤓 Începutul e bun 👍

Dorin, cand ma inviti?🧐😂 HazLiulica🚀❤️

OM USPESHNII🤡Sa scoata Olson Siu piesa asta?💪🏼💪🏼😂😂

Câtă fericire că se au 💛

Astept🙌🦍

Fără ecrane 💛

Un nou început … 1 Septembrie 2026

Toți părinții au mari emoții și multă bucurie când își dau copiii la școală. Este pentru prima dată când îi lasă să pășească singuri în lumea cea mare. O lume în care își vor face prieteni, se vor contura ca personalități, își vor descoperi în timp vocația și se vor construi ca adulți. Dar noi, părinții copiilor cu dizabilități? Și noi avem aceleași emoții. Aceleași întrebări. Doar că, atunci când copilul tău are o dizabilitate, peste toate acestea se mai așază un rând de griji. Copiii noștri pășesc într-o lume care nu este încă pe deplin pregătită să-i înțeleagă și să-i accepte. Le poate fi mai greu să-și facă prieteni, pentru că nu toți copiii au fost învățați să se apropie de cineva care comunică, se joacă sau reacționează diferit. Le poate fi mai greu să se afirme ca personalități, pentru că oamenii văd deseori diagnosticul și limitele înaintea potențialului. Le poate fi mai greu să-și descopere vocația, pentru că nu li se oferă întotdeauna suficiente ocazii să încerce, să greșească și să arate ce pot. Beatrice, fetița mea, a mers anul acesta în clasa întâi. Nu romantizez deloc acest proces. Dimpotrivă, am încercat mereu să mă uit la lucruri lucid, să analizez și să mă pregătesc pentru realitate. Îi încurajez pe toți părinții să facă la fel. Este greu, știu. Dar nu avem un alt drum decât cel pe care îl construim cu propriile noastre forțe. Să fim alături de copil. Să facem echipă cu învățătoarea și cadrul didactic de sprijin. Să le explicăm profesorilor și celorlalți părinți specificul dizabilității copilului nostru, fără rușine și fără să-l reducem la un diagnostic. Să participăm la elaborarea planului său educațional individualizat, pentru că noi îl cunoaștem cel mai bine. Să nu comparăm ritmul copilului nostru cu ritmul clasei. Succesul poate avea forme atât de diferite. Să urmărim incluziunea lui socială, nu doar notele. Să fim alături de el și la activitățile din afara orelor. Un copil prezent într-o clasă nu este neapărat și un copil inclus. Iar cel mai important: să nu ne pierdem pe noi înșine ca părinți. Cere sprijin. Vorbește cu alți părinți. Nu interpreta fiecare zi dificilă ca pe un eșec. Adaptarea copiilor noștri nu va fi liniară. Nici adaptarea noastră. Vor exista pași înainte, opriri și zile în care ne vom întreba dacă facem bine. Dar acesta este parcursul nostru. Și îl vom construi împreună cu copiii noștri. 💛 P.S. mulțumesc pentru distribuire 🌷

La mulți ani Moldova #35

Cum să treacă ziua ușor?😀 . #dimatui #glume #pamflet #Moldova #România

Moldova 🇲🇩

Sunt nu doar un norocos, sunt un fericit să le am alături 🥹

“ACASĂ “nu este doar un loc. Acasă este o parte din tine.